Depinde securitatea alimentară de schimbările climatice?!
Cu toţii ne dorim pe masa noastră alimente sigure şi nutritive, nu coloranţi, adaoşi alimentari sau alte substanţe nocive. Totuşi, o bună parte din agricultorii contemporani, utilizează la maximum toate aceste “oportunităţi”, pentru a-şi vedea producţia cât mai frumoasă şi cât mai realizată. De ce?! Mulţi dintre ei afirmă că “vremurile sunt de vină”, iar utilizarea noilor tehnologii şi îngrăşăminte se datorează aşa-numitelor “schimbări climatice”! Astfel, în fața cererii și a concurenței mondiale tot mai acerbe pentru resurse, producția și consumul de alimente, agricultorul nu se mai gîndeşte acum la securitatea alimentară.
Este adevărat, agricultura contribuie la schimbările climatice și în același timp este afectată de acestea. Fiecare ţară ar trebui să-și reducă emisiile de gaze cu efect de seră, gaze rezultate din agricultură, totodată să își adapteze sistemul de producție alimentară pentru a face față schimbărilor climatice.
Aici putem da dreptate agricultorilor, pentru că se ştie că schimbările climatice afectează mult economia, mai ales sectorul industrial şi cel agricol. Astfel, agricultura este una dintre cele mai expuse, deoarece activităţile agricole depind în mod direct de factorii climatici. Totodată, tot ei, agricultorii, nu fac eforturi suficiente pentru abordarea independentă a problemelor privind schimbările climatice.Modificările în structura producţiei de sezon, eventualele costuri crescute ale acestora, cheltuieliele enorme pentru irigare, etc., sunt urmări ale schimbărilor climatice ce au efecte negative asupra noastră, a consumatorilor.
Realizarea securităţii alimentare rămâne a fi o provocare pentru organizaţiile internaţionale care trebuie să se implice în elaborarea strategiilor şi a politicilor publice privind securitatea alimentară a populaţiei. Oamenii sunt diferiţi, unii preferă să procure alimente frumos ambalate, de pe raftul hypermarketurilor, alţii direct din sacul producătorului. Care o fi mai sigure, rămâne de văzut…
Se spune că securitatea alimentară a unei ţări reprezintă cea mai importantă dimensiune a securităţii naţionale. Mă întreb, este oare Moldova pregătită să facă faţă acestor provocări?!
Migraţia a ajutat-o să depăşească prejudecăţile, să-şi îmbunătăţească statutul social, dar şi cel economic
Tatiana Bîstriţkaia
Istoria de viaţă a Tatianei Bîstriţkaia a început în satul Bulboaca, raionul Anenii Noi, locul unde s-a născut şi şi-a petrecut copilăria alături părinţi şi de fratele ei mai mic, Chiril.
Imediat după naştere Tatiana a fost diagnosticată cu o dizabilitate locomotorie, deficienţă care o face să mişte cu dificultate o mână şi un picior. Indiferent de probleme şi circumstanţe, Tatiana a reuşit mereu să îşi atingă scopurile propuse. Chiar dacă nu întotdeauna a avut acordul şi susţinerea celor dragi, tînăra a reuşit să absolvească studiile universitare şi de masterat, a reuşit să obţină un loc de muncă în Chişinău, să stea cu chirie, etc.
Văzând că îi reuşeşte să învingă toate obstacolele, cu puţină engleză, română şi rusa pe care o vorbea, Tatiana a hotărât să emigreze de una singură în Rusia, în căutarea altor oportunităţi şi un trai mai decent.
“E adevărat că mă descurcam destul de bine în Chişinău, totuşi stereotipurile, prejudecăţile şi discriminarea faţă de persoanele cu dizabilităţi din ţara noastră, mă afectau tot mai mult. Se pare că trăim într-o societate democratică, unde marginalizarea şi ignorarea nu ar trebui să existe, dar din păcate în Republica Moldova acesta este un fenomen obişnuit. Dacă sincer, am decis să plec nu atât după “bani lungi”, cât să scap de mentalitatea învechită faţă de persoanele cu dizabilităţi şi să îmi trăiesc viaţa fericită, fără frică de ce va zice lumea.”
Femeile cu dizabilităţi din Republica Moldova se confruntă cu o mulțime de prejudecăți, dintre care cea mai mare este maternitatea. Adesea se pune problema, cum va duce sarcina, cum va naşte şi cu atât mai mult, cum va creşte şi îngriji un copil o mama care şi ea la rândul ei are nevoie de ajutor.
Tatiana Bîstriţkaia, ştia că dreptul femeilor cu nevoi speciale la sănătatea reproductivă este unul nerespectat în Moldova, de aceea a hotărât să facă faţă tuturor acestor provocări, nu acasă, ci în Regiunea Kaluga, Maloiaroslaveţ din Rusia,.
În acest sens, provocările tinerei deveneau tot mai complicate. “După ce mi-am găsit un serviciu, recunosc, mi-a fost cam greu la început ca femeie cu dizabilităţi, plus că eram migrantă. Totuşi am reuşit să fac faţă situaţiei. Peste un timp chiar am reuşit să accesez un credit de la o bancă, pentru a-mi cumpăra o locuinţă, ceea ce în Moldova, din cite ştiu, persoanelor cu dizabilităţi cu greu li se acceptă cererea. Acum mă consider o femeie şi o mama fericită, am reuşit în situaţia mea de dizabilitate, de una singură, să ofer copilului meu o casă şi toate cele necesare!”
Aflată departe de casă, când revine la baştină, Tatiana simte că imaginea ei în faţa celor dragi, a avut de crescut, mai ales pentru curajul ei de a alege să îşi crească copilul de una singură.
“Lipsa accesibilitaţii la infrastructură, transport public, există şi în Rusia, doar că acolo, repet, cumva mentalitatea oamenilor e alta. Aici nu se pune problema familiei monoparentale, nu există această presiune ca la noi. Făcând diferenţa, am înțeles cât de triste și vulnerabile, izolate și resemnate sunt unele mame singure din ţara noastră. Acum, când copilul meu are vârsta de 1 anişor stau şi mă minunez de curajul de care am dat dovadă în a naşte, departe de casă, a creşte şi educa un copil! Da, l-am aşteptat foarte mult, de aceea dorinţa a fost mult mai mare decât frica. Mulţumesc Domnului că mama mea este în viaţă, şi acum s-a hotărât să stea şi ea cu noi şi să ne susţină în toate!”
În cei aproape zece ani aflaţi în Rusia, Tatiana Bîstriţkaia a reușit să-și construiască un viitor acolo, doar că dorul de casă nu o lasă niciodată. Ea şi-ar dori ca cît mai multe femei din ţara noastră să reuşească să îşi trăiască viaţa pe care şi-o doresc, indiferent de tipul dizabilităţii, statutul social, etnie sau religie. “Schimbarea o facem singure! Noi decidem ce facem şi cum alegem să trăim. E adevărat că nu fiecare femeie e lider, totuşi fiecare alege, poate decide ce e mai bun pentru ea. Lucrul care m-a ajutat pe mine nu a fost doar curajul, ci în primul rind instruirile, studiile şi pregătirea profesională. Mă bucur că datorită migraţiei mi-am putut valorifica şi mai mult acest potenţial.” – spune femeia.
Autoare:
Mariana Ţîbulac-Ciobanu
VOX POPULI: Încălzirea globală – un fenomen bun sau rău pentru omenire?
Într-un raport al Academiei Naţionale de Ştiinte din Statele Unite ale Americii se spune că procesul încălzirii globale a devenit aproape ireversibil, reparaţiile pe care omul le mai poate aduce sunt extrem de mici şi de dificile. Ce părere au moldovenii despre schimbările climaterice actuale, aflăm în vox populi de mai jos:
Încălzirea globală – un fenomen bun sau rău pentru omenire?!
Victor, 21 ani, student
“Agricultorii, pe ei trebuie să îi întrebaţi … oamenii de la ţară cunosc mai multe despre aceste procese, noi cei de la oraş nu prea cunoaştem semnele date de natură. Bătrânii sunt mai dibaci în prognozele astea.”
Inga, 15 ani, elevă
“La şcoală am învăţat că încălzirea globală este de fapt acea topire a gheţarilor. Astfel creşte apa în oceane, mări. După mine e şi un lucru bun că apa ar putea ajunge acolo unde e secetă, dar pe de altă parte avem atâtea inundaţii … nici nu ştiu dacă e bine sau e rău?!”
Lilian, 33 ani, cercetător ştiinţific
“Se ştie că unul dintre factorii naturali majori care pot influenţa radical temperatura Pământului este, evident, Soarele. Există posibilitatea ca o explozie solară să facă „ferfeniţă” atmosfera planetei, iar radiațiile să treacă de bariera câmpului magnetic al planetei. Astfel, variaţia activităţii Soarelui poate duce la o creştere bruscă a temperaturii globale. Niciun om de știință nu neagă că aceste riscuri există şi viaţa noastră e în pericol oricând”.
Ion, 40 ani, profesor de geografie
“Da ce rău e în asta?! Cînd e cald, toată lumea e fericită şi la toţi le este bine! Desigur depinde din ce unghi priveşti problema … Personal, sunt un positivist şi cred că încălzirea globală şi mai ales topirea ghetarilor, adduce doar lucruri bune … De ce?! … ar deschide rute noi pentru nave, vapoare şi astfel ar determina accesul petrolului mai usor şi în ţara noastră , aşa şi noi am trăi mai bine! (râde)”
Elena, 37 ani, martoră a lui Iehova
“Biblia ne avertizează că trăim vremurile de pe urmă, iar riscul dispariţiei vietii de pe Terra creşte constant, cu fiecare zi, iar atenţia cercetătorilor se îndreaptă tot mai mult către o reacţie radicală a planetei… nu către faptele care le face omenirea spre distrugerea planetei. Cu părere de rău asta e realitatea!”
Iulius, 45 ani, filosof
“Consider că fenomenul ăsta de “încălzire globală” cum îi spuneţi voi, nu-I decît o propaganda ştiinţifică care spală pe creier noile generaţii, e o isterie mondială, prin care cercetătorii fac bani! Noi oamenii suntem încă pre amici pentru a putea influienţa planeta, credeţi-mă!”
Eleonora, 77 ani, pensionară
“Acum iarna, toată lumea vrea să se încălzească! Dacă ar fi mai cald, am economisi şi noi mai mult la gaz şi energie electrică, facturile nu ar mai fi atât de mari! Văd că spun pe la televizor de încălzirea asta globală, dar vedeţi voi că mai mult vara se întâmplă aceste lucruri, vara ne sufocăm la temperaturi de peste 30 grade C.”
Autor:
Mariana Ţîbulac-Ciobanu
CO2 – motiv de îngrijorare?!
CO2 – motiv de îngrijorare?!
Vegetaţie, atmosferă, viaţă … toate date de la Dumnezeu şi toate aflate într-un mare pericol acum, pericol numit – poluare! Deşi de multă vreme poluarea atmosferei este considerată un factor de risc pentru sănătate, totuşi gravitatea situaţiei la nivel global, devine din ce în ce mai alarmantă!
Actualmente, principalul gaz vinovat de încălzirea globală, este considerat dioxidul de carbon, CO2, care se află în atmosferă în proporţii fără precedent. Astfel, nivelul principalei substanţe poluante din aer, dioxidul de carbon, a atins un prag înalt, prag care îi îngrijorează pe cercetătorii ştiinţifici şi nu numai.
Chiar dacă dioxidul de carbon (CO2) este clasificat ca un gaz non-toxic, el poate începe să afecteze respiraţia în cazul unor concentraţii mari. CO2-ul este esenţial totuşi pentru supravieţuirea noastră deoarece este asimilat de către plante în procesul de fotosinteză, care la rândul lor produc oxigen, oxigenul fiind acel element dat de Dumnezeu care poate întreţine viaţa.
Fără a conştientiza acest lucru uneori, omul întreţine anumite procese care produc CO2, şi anume prin anumite putreziri, fermentaţii, incendii, arderi precum ar fi cărbunii folosiţi pentru încălzire, pentru generarea electricităţii şi petrolul, sub forma benzinei, motorinei sau anumite mijloacele de transport care utilizează hidrocarburi ca: maşini, camioane, avioane, nave, constituie o sursă importantă pentru emisiile de dioxid de carbon existente în atmosferă.
Dumnezeu a creat omul drept o fiinţă umană care are cea mai mare putere aici pe pământ, puterea de a produce, dar şi de a distruge. Fără a se gândi la ziua de mâine, omul produce în exces CO2, iar efectul negativ al acestuia îl simţim din ce în ce mai mult prin încălzirea anormală a planetei cu consecinţe dezastruoase asupra climei şi implicit asupra vieţii.
Fenomenele meteorologice extreme actuale, ca precipitaţiile sau seceta excesivă, furtuni, uragane, alunecări de teren etc, prezentate practic în fiecare zi la buletinele de ştiri, atenţionează tot mai mult pericolul în care ne aflăm. Totodată, prin defrişările masive la nivel mondial ale zonelor de pădure, s-a redus drastic mărimea „planetei verzi”, totuşi aceste probleme arată indiferenţa liderilor politici mondiali care eşuează parcă, în mod catastrofal, să soluţioneze aceste probleme.
Totuşi, dioxidul de carbon are plusurile sale, dar are şi un efect negativ asupra sănătăţii planetei noastre şi a noastră în particular. Să nu uităm că sursele principale de poluare sunt emisiile autovehiculelor şi substanţele eliberate de producţiile industriale, dar schimbarea poate începe de la noi. Cum? Prin evitarea drumurilor aglomerate şi orelor de vârf în trafic poate fi de ajutor în reducerea expunerii noastre şi a celor dragi la poluare. Desigur că acesta e doar un pas, şi unul practic minuscul, deoarece pentru a reduce cantitatea de CO2 din atmosferă este nevoie de ani buni de viaţă.
Totuşi, umăr la umăr, trebuie să luptăm pentru reducerea emisiilor poluante din atmosferă, pentru că poluarea atmosferică este o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate. Astăzi milioane de persoane suferă un accident vascular cerebral, mor sau rămân cu dizabilităţi permanente, cum ar fi pierderea vederii şi capacităţii de vorbi, diverse paralezii, etc.
Modul în care alegem să acţionăm depinde de noi. Schimbările climaterice, dezastrele, încălzirea globală din zilele noastre, par a fi acele semne ale sfârşitului, Apocalipsa prorocită de Dumnezeu … o fi aşa sau nu, rămâne de văzut!
Autor:
Mariana ŢÎBULAC-CIOBANU
Retrospectiva lunii Ianuarie 2017
buletin-informativ-nr-113-20171ACTIVITĂȚILE AGRICOLE DE TOAMNĂ – MIJLOC DE EDUCAŢIE SAU DE EXPLOATARE A COPIILOR?
Elena A. are 10 ani, este din Glodeni, și în fiecare după amiază poate fi văzută în gara din marginea localității vînzînd harbuji și miez de nucă. Copila are un frate mai mare cu doi ani ca ea, care îi aduce cu căruța marfa. Elena și Oleg descarcă împreună harbujii pe o tejghea împrovizată, după care băiatul i-a căruța și pleacă căci are nevoie de ea pentru a căra porumbul oamenilor de pe deal, astfel cîștigînd și el un ban. Seara cînd vine s-o i-a pe Elena, dacă aceasta n-a reușit să vîndă toți harbujii, este nevoită să îi urce de una singură înapoi în căruță, că Oleg e frînt de oboseală și nu mai are nici o putere.
Mîinele negre ale Elenei, care seamănă mai degrabă cu mainele unei fetițe de culoare, decît cu cele ale unei școlărițe, ridică cu grabă cei 9 harbuji de vreo 5-8 kg, rămași nevînduți. Copila ne mărturisește că de vreo 2 săptămîni, hrana ei zilnică constă din pâine cu miez de nucă și harbuz.
”Acum că e toamnă, bunica are foarte mult de lucru pe deal și nu reușește să facă mîncare, iar părinții sunt peste hotare, dar noi ne descurcăm că deja suntem mari! ” – spune cu mândrie Elena.
Din cinci zile pe săptămînă, fata merge la școală doar trei, și acelea la cele mai ușoare lecții, pentru că în rest eleva preferă să muncească ”mai bine fac banii mei, că la școală nu pot face bani, ca să putem să ne descurcăm cu bunica, și apoi nu înțeleg nimic la matematică și la engleză! Ori să merg, ori nu, la școală, tot note rele i-au.”
Probabil nici nu ne gîndim că legumele şi fructele gustoase căutate și găsite de noi în piaţă, deseori sunt rezultatul supraeforturilor unor copii lipsiţi de copilărie, impuşi de părinţi să muncească încă de la o vîrstă fragedă,așa cum sunt frații Elena și Oleg, rămași în grija bunicii.
”Astăzi, foarte mulţi copii din satele şi oraşele noastre sînt implicaţi în muncă în detrimentul şcolii, al sănătăţii şi al dezvoltării lor normale. Majoritatea dintre ei muncesc din greu împotriva propriei lor voinţe, fiind lipsiţi de apărare şi compasiune, crescînd fără educaţie şcolară suficientă şi fără să se califice într-o meserie anume”- sunt de părere reprezentanții organizaţiei neguvernamentale „AVE Copiii” din Chișinău.
Coordonatorul de program al Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de copii, Rodica Corețchi-Mocanu spune că „avem mulţi copii care sunt exploataţi prin muncă. Deja aceşti copii nu-şi mai fac bani de buzunar, dar sunt impuşi să cerşească şi cineva la sfârşit de zilei le ia venitul de peste zi. Acum toamna deseori copiii sunt luaţi cu ziua la muncă în localităţile rurale, foarte mulţi copii care muncesc de nevoie fiind lăsați în grija rudelor sau a vecinilor.”
Analizînd Codul Muncii al RM, acesta prevede că începând cu vîrsta de 15 ani, copiii, pot fi antrenaţi doar în aşa-numite „munci uşoare” care nu le prejudiciază sănătatea şi dezvoltarea, nu le pun viaţa în pericol şi care nu depăşesc 2-3 ore pe zi. Realitatea însă este cu totul alta în țara noastră.
Așadar, legislaţia naţională prevede că „exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sînt interzise” – lucru menționat în Art. 50 din Constituţia Republicii Moldova,( 1994).
Organizația ”Salvați Copiii” atenționează protecția copiilor în îndeplinirea muncilor grele, necorespunzătoare capacităților lor, una foarte necesară în fiecare stat. Protecție prevăzută și în art 32 ( ”Munca copiilor”) al Convenției privind Drepturile Copiilor.
„Sărăcia părinţilor este motivul principal de ce copiii vin să lucreze. Situaţia complicată din punct de vedere economic din localităţile rurale, ne impune ca părinți să facem acest lucru”- a menționat Zinaida Alexandru, fostă profesoară de desen, actualmente pensionară.
”Moldova are nevoie de a schimba atitudinea tuturor actorilor comunităţii în ce priveşte semnificaţia copilăriei şi rolul pe care activităţile de muncă le au în viaţa copilului. Astăzi copilăria este supusă forțat maturizării” – se menționează într-un pliant publicat de UNICEF Moldova.
În concluzie, menționăm că în Republica Moldova există fenomenul exploatării prin muncă a copiilor, constituind o problemă de atitudini şi valori a societăţii. Părinții percep odrasla lor, ca fiind o forţă de muncă ieftină şi uşor de manipulat sau ca un membru al familiei care trebuie să participe la întreţinerea acesteia. De fapt, acest lucru dăunează sănătăţii şi dezvoltării acestor copii. Copiii urmează să fie învăţaţi să-şi ajute părinţii, fiind implicaţi în unele munci casnice uşoare, în scopuri educative, nefiind impuși să lucreze în exces pentru a ridica bunăstarea familiei, indiferent dacă toamna este, sau nu, una roditoare.
”Dacă ți se face rău acasă, nici nu spera să te salveze ambulanța!” – aceasta e concluzia oamenilor 
de la țară, care au avut nefericita ocazie de a se îmbolnăvi grav și de a apela la Salvare.
Nicolae are 58 de ani și este dintr-un sat din Nordul republicii. Acesta este cardiac deja mai bine de 6 ani. S-a întîmplat ca de mai multe ori să aibă nevoie de spitalizări urgente. Cînd apela la Ambulanță, fiind vorba despre probleme cardio-respiratorii, aceasta a venit cu o întirziere de 20 minute. ”Au venit niște ”practicanți” că se uitau la mine și nu aveau idee ce să îmi facă. Ei trebuie să ajute la manevrele de resuscitare, deci trebuie să ştie să lucreze cu balonul, cu tuburile de oxigen,etc., că altădată așa îmi făceau, dar aceștia nu știau nimic. Au spus că Ambulanța este veche și nu este dotată cu așa ceva. Iar întrebați de ce au venit așa de greu, au zis că prioritate dau celor tineri și au mai avut un alt bolnav de vreo 30 de ani, în alt sat.” – mărturisește pacientul.
Un alt caz grav s-a întîmplat iarna, în urma unui impact dintre două mașini la întresecția satelor Moara Donească și Viișoara, rn. Glodeni. În urma accidentului, șoferul, rănit grav, a fost aruncat pe traseu în zăpadă. Victoria, martoră a accidentului, spune că a chemat imediat Salvarea, dar au fost nevoiți să aștepte 45 de minute, timp în care șoferul, plin de sînge, stătea întins pe zăpadă. ”Scuzati-mă dar mi se pare inadmisibil să vezi cum moare omul în fața ta, să chemi ambulanța și să trebuiască să stai nu știu cît la telefon ca să dai nu stiu cate detalii despre un om pe care îl vezi prima oară!” – spune Victoria indignată.
La fel și Ion, 28 de ani, dintr-un sat din or. Cahul, a fost nevoit să aștepte ambulanța mai bine de 40 de minute, avînd dureri insuportabile în zona abdomenului. ”Cînd au venit, după ce m-au controlat, nu știau sigur ce diagnostic am, și le-am sugerat eu, ”oare nu-i apenticita?” și așa și au scris”- povestește Ion despre incompetența medicilor.
Conform procedurilor, în astfel de cazuri, ambulanța ar trebui să ajungă în 7- 8 minute maxim.
Întrebați totuși, de ce la populația de la sate ambulanța ajunge mult mai greu ca la oraș, reprezentanții Asistenței Medicale de Urgență din RM ne-au răspuns că ”una din probleme e că uneori pe raion avem la dispoziție doar cîte o ambulanță, pe care nu o poți împărți în zece locuri. Altă problemă este că mulți de la sate nu dau informații clare despre starea pacientului și nu poți aprecia corect gravitatea cazului ca să îți dai seama cît de repede să ajungi. Și apoi știți ce drumuri avem prin satele Moldovei. Există trasee pe care nu poți merge cu aceeași viteză cu care mergi pe autostradă, și apoi în responsabilitatea noastră stă și echipajul, viața colegilor, care la fel trebuie să ajungă în siguranță la orice caz ca să poată acorda acel prim ajutor.”
În acest context, ținem să amintim că viața oricărui om este la fel de importantă, indiferent dacă acesta este de la sat sau din oraș, este tînăr sau bătrîn.
În acest sens, în cadrul Programului de Stat de dezvoltare a Asistenţei Medicale de Urgenţă în RM, susținut de Guvern, a fost procurat în întreaga țară un lot de 32 de autosanitare. Astfel, o unitate de transport performantă de model Citroen Class tip B, este estimată la 1,6 milioane de lei. Angajații menționează că aceasta dispune de un aparataj destul de performant. Conform lor, ambulanţele de acest tip sunt dotate cu utilaj medical conform standardelor europene (aparate de respirație artificială, pentru diagnosticare și tratament, aspirator portativ, atele de model vacuum, infuziomat pentru dozarea preparatelor), care permit acordarea asistenţei medicale în caz de urgenţă la domiciliu şi în timpul transportării spre spital.
Formînd numărul de telefon 903 pentru a solicita Serviciul de Urgență în Republica Moldova, nu ai nici o garanție că dreptul la viață și sănătate îți va fi respectat.
Autor: Mariana Țîbulac-Ciobanu
World refugee day
Globally, the world is witnessing a this period of instability and conflict that has produced what the United Nations now describes as the biggest pool of refugees, asylum-seekers and internally displaced persons.
Last weeks, emigrants from Africa, again died in a big number in Mediterranean See. Just 5000 from them were saved. Also, UN gave the tragic numbers of immigrants trying to reach the European continent, crossing the See by ship.
Hellen V., 23 years old, one of survivors of tragedy, is coming from Libya to find a new life in Italy. She is establish in Salerno, Italia but didn’t find a job yet. Some of her relatives, with their children died drowned. With the similar dreams are coming in Europe, more than 40 000 refugees.
Following these incidents, the European authorities are under pressure to resolve the issue of immigrants. This people have a right to life, a freedom of movement and a right to social protection, not to become “homeless persons”!
On the other point of view, statistics indicate that this people represent huge benefits. For example: Germany is on the second level after the United States among countries that attract most foreign workers, according to data recently provided by Organization for Economic Cooperation and Development.
The International Organization for Migration (IOM) estimates that more than 24 000 migrants reached the Italian coast between the beginning of the year and mid-May 2015.
Finding solutions to the problem of unmanaged migration cannot be limited to the Italian border control, but require regional cooperation in both Europe and Africa with governments addressing the root causes of mass migration.
Gino Barsella, head of the Italian Centre for Refugees in North Africa, is writing and publishing in the “Global Initiative against Transnational Organized Crime” Report (2014) – “…the flow of people who need international protection is increasing, notwithstanding the closure of Europe, a protection which they don’t find in the North African countries. There they are forced to stop to earn something by working on the black market, to await the opportunity of leaving by sea; and where their situation is very precarious and extremely difficult.”
The EU and UN hope that a political agreement can be brokered to bring some stability to Libya, but so far there are few signs of progress.
Remember here that on June 20, the world commemorates the strength, courage, and resilience of millions of refugees. The UN General Assembly, on 4 December 2000, adopted resolution 55/76 where it noted that 2001 marked the 50th anniversary of the 1951 Convention relating to the Status of Refugees, and that the Organization of African Unity (OAU) had agreed to have International Refugee Day coincide with Africa Refugee Day on 20 June.
25 iulie 2015 – începutul simbolic al familiei noastre!
„Din această zi ne-am hotărît să ne petrecem restul eternităţii împreună. Sa ne ajutăm pentru a reuşi împreună promisiunea făcută atît personal, cît şi la Biserică în faţa lui Dumnezeu. Să creştem o familie şi să avem copii fericiţi într-o casă armonioasă :)!”
Mariana Ţîbuleac 